Fisurarea peretilor: cauze, tipuri și monitorizarea acestora

Fisurile din pereți pot fi aparent toate similare și nu trezesc nici o suspiciune: cu toate acestea, este necesar să se acorde atenție manifestării acestui fenomen, deoarece poate ascunde multe capcane. Manifestarea fisurilor este un indice al stării de sănătate a clădirii: cu ajutorul unui expert este posibil să se evalueze situația și, astfel, să se procedeze la o posibilă intervenție de renovare.

Cauzele fisurării pereților

Principalele cauze ale formării fisurilor structurale sunt tasarea clădirii; acestea pot avea origini diferite: în general, cauza principală trebuie atribuită deshidratării solului legată de lipsa precipitațiilor. Datorită secetei, solul crește și își scade brusc volumul, determinând scădere nivelului pe care se sprijină fundația.

Acest fenomen dă naștere unor fisuri, în general de tip transversal. Tasarea solului poate duce la formarea de fisuri arcuite vizibile în peretele portant, afectând adesea mai mulți pereți: pentru a rezolva această problemă este necesar ca experții să consolideze fundația casei.

Un alt motiv legat de apariția fisurilor pe pereți este legat de infiltrarea apei: prin urmare, este necesar să se țină întotdeauna țevile sub control pentru a preveni scurgerile. Umiditatea, de fapt, este unul dintre factorii care pot deteriora cel mai mult pereții: restaurarea țevilor poate evita progresul situației de degradare și formarea unor daune mai grave.

Tipuri de fisuri

Fisurile din pereți sunt un avertisment al stării casei: acordați atenție tipului de fisuri, astfel încât să se efectueze o primă evaluare a problemei.

Să începem analiza noastră cu fisurile verticale. Acest tip de fisuri se datorează forței gravitaționale care apasă pe fundația casei: atunci când greutatea nu este descărcată corect pe pereții perimetrali, clădirea suferă de formarea unor fisuri. Crăpăturile verticale, numite și „strivire”, trebuie ținute sub observație: dacă observați o secvență multiplă a acestor fisuri, este cel mai probabil din pricina unei defecțiuni structurale.

Al doilea tip de fisură este cel orizontal, numit și leziune de tracțiune. Cauza acestei probleme se datorează greutății excesive a etajului sau acoperișului: ploaia, zăpada și alte probleme pot afecta stabilitatea grinzilor. Acest tip de fenomen apare în general la etajele superioare; atunci când grinzile nu pot suporta greutatea unei sarcini, acestea tind să se flexeze astfel încât să creeze fracturi.

Al treilea tip este fisura transversala, cea mai problematică. Apariția sa este legată de o problemă de deteriorare a solului: prezența acestor fisuri indică faptul că locuința este în pericol și e necesar să se intervină prompt pentru a preveni complicarea situației.

Monitorizarea fisurilor

După ce am aflat care sunt tipurile de fisuri, este timpul să înțelegem cum să le monitorizăm din timp, astfel încât să intervenim în caz de agravare. Un tehnician specializat vă va putea îndruma cu privire la acțiunile care trebuie urmate pentru a rezolva problema fisurilor și, în primul rând, poate realiza o analiză corectă a stării de sănătate a clădirii.

Unul dintre instrumentele utilizate pentru monitorizare este fisurometrul, un obiect care poate detecta mișcările zidăriei în timp. Cele mai utilizate fisurometre sunt cele din policarbonat și compuse din două părți, dintre care una este gravată. Este esențial să se analizeze fisurile detectate astfel încât să se înțeleagă dacă mișcările clădirii au încetat sau dacă încă sunt active. Odată ce fisurometrul a fost instalat, va fi, prin urmare, recomandabil să efectuați citiri periodice, astfel încât să se noteze modificările observate.